Sămânța între rădăcini
O poveste cântată pentru Aris
Publicată pe
Vezi filmul6:40
Povestea, pe pagini
Era o seară cu vânt... iar prin fereastră se vedeau crengile copacilor legănându-se încet.
Aris stătea sub pătură, cu ochii deschiși.Îi era dor de mami...
De vocea ei — de mâna ei caldă pe frunte —
și de părul ei lung, lung, în care își ascundea fața când se îmbrățișau.
Și de răsfățurile de la mami: încă o poveste... încă puțină joacă înainte de somn.
La tati... erau mai multe reguli.Tati l-a luat în brațe.L-a ascultat până la capăt... și abia apoi i-a vorbit, încet:
„E normal să te simți așa, puiule...”
Dorul e iubire mascată,Cu inima mare, cu inima toată.Îți e dor de mami, și-i foarte bine așa:E semn că o iubești din toată inima ta.
Toate emoțiile sunt bune, știi bine,Unele-s plăcute, altele-apasă-n tine.Dar nu fugim de ele, nu le-alungăm,Le luăm în brațe și le ascultăm.
„Știi de ce foșnesc copacii așa, seara?...Am să-ți spun... dar e un secret doar al nostru.”
Așa a aflat Aris că mami are lângă casa ei un copac — un măr frumos — care primăvara se umple de flori albe și roz... iar toamna, de mere dulci.
În fiecare seară, mami îi spune mărului un gând pentru Aris.
Iar mărul îl trimite prin rădăcini — pe sub drumuri, pe sub râuri — până ajunge exact sub patul lui Aris... oriunde ar dormi.
Dar tati i-a mai spus ceva:
„Și eu am un copac... ...Un nuc mare, pe un deal lângă mare — cu crengi groase, pe care te poți urca.”
Nucul meu n-are flori de miere,Dar are rădăcini tari, pline de putere.Așa-s și anumite reguli de la mine:Te țin drept și-s făcute pentru bine.
Mărul te alintă, nucul te-ntărește,Și cu amândoi, sămânța crește.
„Anumite reguli sunt ca nuca: tari pe dinafară... dar cu miezul bun...
...Iar rădăcinile mărului și ale nucului s-au găsit demult, sub pământ...Și știi ce au făcut?”
Măr și nuc, sub pământ, în secret,Își împletesc rădăcinile-ncet.
Fac un cuib cald, și-n cuib, ocrotită,Crește o sămânță mică și iubită.Sămânța ești tu, și-o hrănim zi de ziCu iubire și grijă, oriunde-ai fi.
Aris a închis ochii... și și-a imaginat cei doi copaci:
pe mami, lângă mărul înflorit... și pe tati, sub nucul de pe deal.
Atunci, vântul a trecut prin crengile de la fereastră... iar frunzele au foșnit încet, ca o voce care șoptește.Era gândul lui mami... ajuns până la el:
„Te iubesc... Dormi liniștit... Sunt aici...”
Foșnet de frunze, gând de la mine,Vine prin rădăcini până la tine.Te iubesc, puiul meu, dormi liniștit,Sunt aici, în tot ce-i verde și-nflorit.
Când era la tati, gândurile lui mami veneau prin rădăcini — cu miros de flori de măr.
Când era la mami, gândurile lui tati veneau la fel — cu miros de mare și aventură.Rădăcinile știau drumul... pe de rost.
Într-o noapte, Aris a visat că e chiar sămânța din cuib...A alunecat pe o rădăcină, ca pe un tobogan... printr-un tunel luminat de ciuperci strălucitoare...
până între crengile înflorite ale mărului, care îl înveleau ca părul lui mami.
Apoi a urcat în vârful nucului... de unde se vedea marea.
Din măr primește dulceață și căldură,Din nuc, putere și măsură.Rădăcinile șoptesc sub pământ,Despre el e fiecare cuvânt.
De atunci, când îi e dor de mami, Aris ascultă copacii de la fereastră.Știe că dorul... e iubire.
Și că sub el, în pământ, două rădăcini întrepătrunse îl hrănesc cu tot ce are nevoie... ca să crească mare.
Sămânța ești tu, și-o hrănim zi de ziCu iubire și grijă, oriunde-ai fi.
Oriunde... ar fi.
Pentru momentele când dorul e mare sau sufletul e greu, nu uita că suntem mereu aici, alături de tine, și îți oferim tot ce avem mai bun.
Cu drag, grijă și iubire:
Tati și Mami
Povestea, animația, melodia și atenția la detalii, făcute cu iubire de tati.
Vrei o poveste ca asta pentru copilul tău? ai-ai.ro